21 ianuarie 2009

Salutare lumeee!


Se pare ca am omis ceva.......???...cred ca lipseste o scurta prezentare...una mica...a ceace inseamna blogosfera. In rpimul rand vreau sa salut toti baietii Calabrieni si ex-Calabrieni, si am sa incerc sa va explic in cateva cuvinte, rostul acestui blog. Cei care au fost in Ianuarie la adunarea ex-elevilor calabrieni stiu mai multe, pentru ceilalti am sa fac o mica introducere. Impreuna cu Parintele Manuel(sefu de la Roman:D) ne-am gandit ca ar fii bine sa avem un spatiu pe intenet unde noi ex-elevii sa putem vedea ce se mai intampla nou in comunitate, unde, cand, se organizeaza vreun campus sau o reculegere, sau alte informatii care ne-ar interesa. Cu decurge treaba. Vor fii postate pe blog informatii, voi puteti lasa comentarii, pareri sau propuneri, pe care le vedem toti, bineinteles. Am acolo si un coltisor de yahoo, unde din pacate ma gasiti numa pe mine. Ma puteti contacta si daca sunt online va raspund in legatura cu eventuale subiecte care ati vrea sa fie publicate sau ma rog........iar de aveti vreo propunere lasati un comentariu si va raspund.

Acesetea fiind spus "Bun Venit in BLOGOSFERA" si va astept pe toti cu pareri comentarii propuneri, orice ne-ar interesa pe noi ex-calabrieni.

Bafta tuturor!

20 ianuarie 2009


Dragi ex-elevi.

După cum știți, pe data de 27 decembrie s-a ținut la Roman întâlnirea anuală a foştilor elevi din Răcăciuni. Din păcate numărul nu a fost aşa de mare, au fost aproximativ 30; s-a simțit lipsa celor care nu au fost, știm că mulţi sunt în străinătate, dar sunt şi unii care au fost în ţară şi nu au participat. Ne-a înbucurat faptul că unii din cei plecaţi în străinătate au dat un telefon sau au trimis un mesaj. 
Pentru tine care nu ai putut să fii prezent, ne-am gândit să iţi comunicam ceea ce s-a discutat, concluziile şi propunerile la care au ajuns colegii tăi prin discuţiile făcute. Părintele Manuel a deschis dialogul cu un îndemn de a nu uita experienţa trăita în comunitate, prin plecarea ta nu s-a închis uşa casei, dimpotrivă ea este mereu deschisă; este bine să simți totdeauna că Opera este şi casa ta, şi tu faci parte din familia calabriană. De asemenea, cu plecarea să nu închidem de tot posibilitatea de urma un drum vocaţional, acesta a fost odata motivul pentru care am intrat în comunitate, poate că unii în timp se mai pot răzgândi, şi ar dori să se întoarcă, uşa le este oricând deschisă. 
Dorind să organizăm cât mai bine, am supus votului alegerea unui preşedinte, a unui secretar şi a unui casier. astfel pentru prima funcţie a ieşit Marius Enăşoae, pentru a doua Marian Toma, iar a treia a fost ocupată de Petrică Bogdănel. 
S-a vorbit mult despre importanța timpului trăit în comunitatea din Răcăciuni, şi cât a ajutat acesta în formarea personală a fiecăruia, chiar dacă nu s-a urmat un drum vocaţional, dar a fost o experienţa ce a rămas ca temelie a vieţii.
Se simte nevoia de a păstra o legătură cu comunitatea, atât cu persoanele care ne-au format în acei ani, dar şi cu colegii. S-au propus alte întâlniri trimestriale pentru cine este interesat şi are posibilitate să fie prezent. Pentru o legătura continuă, între noi, s-a propus ca şi mijloc de colaborare folosirea internetului, cu e-mailuri, organizarea unui grup Yahoo, şi a folosirea Messenger-ului. 
Altă propunerea a fost ca ex-elevii să colaboreze mai mult cu Opera, prin voluntariat, prin organizarea unei activități în perioada vacanțelor. Poţi fi animator la grefuri, sau alte activități cu copii în centru de zi, sau să fii animatori la un campus la Pralea, în timpul verii.
Eu, Marius în calitate de preşedinte (pare un nume destul de responsabil, şi nu e meritul meu ca am aceasta poziţie, ci al colegilor care m-au ales), apelez la bunăvoinţa ficăruia, şi rog ca fiecare să contribuie în funcţie de potenţe, timp şi posibilităţi, la activităţile ce le propunem, pentru că interesul acestora este să ne aducă nouă un plus în experienţele vieţii, şi pot rupe din monotonia ce ne prost-dispune şi ne face să credem că realiăm aceleaşi lucruri simple zi de zi. Presupun că vă este dor de anii din trecut petrcuţi împreună, ani ce nu pot fi uitaţi şi redobândiţi, am avut parte de nenumarate momente împreună, am împărţit atât bucuriile, cât şi tristeţile, am fost un grup unit, o familie care încerca să urmeze princiipiile Sfântului Ioan Calabria; nu am vrea ca prin “despartire”, să rupem toate relaţiile, toate legaturile, ci sa retraim măcar într-o anumita măsură momente care faceau odata parte din viaţa noastră, iar acestea pot fi posibile prin întalnirile ce le vom programa. Nu cerem decât câteva ore pe care nu cred că le vei regreta. 
Speram ca aceste propuneri să nu rămână numai pe hârtie, ci să le putem realiza după posibilitatea fiecăruia. Te vom informa când se va organiza ceva.
   
Pr. Manuel Oliveira, în colaborare cu Enăşoae Marius



19 ianuarie 2009

Bun venit!

Salutare tuturor, ista pare a fii un blog pentru elevii callabrien si in special pentru ex elevii calabrieni. salutare tuturor