Saluatare...........

Salve fratilor....vreau sa va rog un lucru ...io cu blogu ista nu pot face prea multe daca nu colaboram in sensul ca nu prea am ce publica deci daca vreti ca el sa traiasca si sa mai existe trebuie ca in momentul inc care va trece ceva prin cap si credeti ca ne`ar interesa si pe noi click pe compose si trimitetimi un mail si indata cel vad il public...nu e mare lucru dar depinde si de fiecare in parte ......


Bafta multa tuturor!

Din nou inpreuna! by Enasoae Marius

Nu ar fi prea multe cuvinte de spus, însă obisnuim ca după fiecare intâlnire să rezumăm momentele şi activităţile desfaşurate, ca şi cei ce nu au participat la întalnirea respectivă să fie informaţi şi să stie ce au pierdut :P... însă pe aceasta cale dorim să fim recunoscători celor care au participat.

O noua întâlnire, o noua experienţă, momente noi ce odata faceau parte din viaţa noastră de zi cu zi. Numarul băieţilor a fost în jur de 20, nu prea mulţi, însă am reuşit să ne simţim ca o familie, am simţit lipsa celorlalţi dar înţelegem că sunt unii care chiar nu pot veni, unii ne-au anunţat alţii nu, dar speram ca la urmatoarele întalniri să ni se alăture.

Official întâlnirea trebuia să înceapă la 9, însă ne-am speriat puţin la început, pentru că se adunase un nr foarte mic de baieţi, am mai aşteptat puţin şi până la urmă s-a format o gaşcă ;)

Am început cum se putea mai bine, cu o Sfântă Liturghie în care am prezentat intenţiile şi dorinţele noastre şi asfel am intrat în acel spirit calabrian care se făcea simţit prin rugăciunile noastre.

A urmat partea recreativă, fotbalul, s-au făcut 3 echipe, timpul a fost berechet, aşadar ne-am săturat de alergat după acea chestie rotunda;)) Din nou acel spirit de turmă, din nou strigăte, urlete, unii mai nervoşi, altii mai calmi, unii mai buni, alţii tot buni;) unii mai sprinteni, alţii mai bondoci cu mişcări de Robocop… cert este că ne-am simţit bine şi după acel fotbal ne-am pierdut şi vocea, ne-am pierdut şi energia, unii şi-au mai scantit un picior, altii o mană de la atata gard sprijinit stand aproape numai pe tuşă (glumesc…:P), care mai de care echipaţi cu ghete, pantofi, pantaloni la dunga, haine imprumutate de pe la baieţii din institut, însă a fost frumos şi abia aştept o noua partidă pe terenul ce ne-a lăsat atâtea şi atatea semene (şi la prpriu şi la figurat)…

După fotbalul ce ne-a epuizat total şi ne-a lăsat şi însetaţi şi înfometaţi, a urmat bineînţeles masa. Sora Lucia a fost alaturi de noi şi ne-a pregătit un o fripură, un mic, am mai servit o bere, am mai glumit am mai ras şi am mai comentat meciurile precedente facute de noi în teren; suntem obişnuiţi doar să nu mâncăm liniştiţi la masă, cat am fost la institut nu a fost niciodata linste la masa, cu atat mai putin acum.

Am mancat, am băut, ne-am cinstit, dar ce a urmat??? Trebuia să ne mai bine-dispunem cumva chiar dacă am facut-o si la fotbal şi la masă. A urmat timp de relax si de amintiri plăcute proiectând nişte poze de-ale noastre din trecut din perioada ce-am petrecut-o împreună în casa de la Răcăciuni. Am prins momente de la muncă, rugăciune, studiu, GREF, campus si alte moment ce faceau parte din activităţile noastre zilnice.

Eu consider că a fost frumos.. Mie personal mi-a plăcut mult, aceeaşi părere cred că o au şi alţii, dacă nu, vom încerca pe viitor să o facem pe placul tuturor, de aceea aşteptăm propunerile voastre şi v-aş ruga să nu vă sfiiţi în a vă da cu parerea sau în a face cateva reproşuri. Aveţi şi câteva poze de la această întalnire dacă vreţi să vă uitaţi.

Mulţumim mult pentru prezenţă, pentru colaborare, pentru că v-aţi oferit din timpul vostru. Dar nu aş dori ca cei ce nu au putut participa să se simtă marginalizaţi, să stie că oricând sunt bine primiţi şi aşteptaţi la orice întalnire, nu uitaţi ca faceţi parte din această familie şi aveţi aici un loc al vostru;) Mulţumim speriorilor care au făcut posibilă această întânire, nu au reuşit să fie cu toţii prezenţi din diferite motive, dar au fost alaturi de noi şi ne-au susţinut. Un salut din partea lor, numai urari de bine, şi speră sa ne revedem cât mai curând sanătoşi, plini de viaţă în aceeaşi formulă reprezentată în pozele de grup din anii anteriori.

Voi sunteţi băieţii buni, voi sunteţi speranţa lumii, voi sunteţi familia calabriană. Sper sa ne revedem cu bine. Salutare! Bafta multă!!! ;)>:D<

Salutare lumeee!

Se pare ca am omis ceva.......???...cred ca lipseste o scurta prezentare...una mica...a ceace inseamna blogosfera. In rpimul rand vreau sa salut toti baietii Calabrieni si ex-Calabrieni, si am sa incerc sa va explic in cateva cuvinte, rostul acestui blog. Cei care au fost in Ianuarie la adunarea ex-elevilor calabrieni stiu mai multe, pentru ceilalti am sa fac o mica introducere. Impreuna cu Parintele Manuel(sefu de la Roman:D) ne-am gandit ca ar fii bine sa avem un spatiu pe intenet unde noi ex-elevii sa putem vedea ce se mai intampla nou in comunitate, unde, cand, se organizeaza vreun campus sau o reculegere, sau alte informatii care ne-ar interesa. Cu decurge treaba. Vor fii postate pe blog informatii, voi puteti lasa comentarii, pareri sau propuneri, pe care le vedem toti, bineinteles. Am acolo si un coltisor de yahoo, unde din pacate ma gasiti numa pe mine. Ma puteti contacta si daca sunt online va raspund in legatura cu eventuale subiecte care ati vrea sa fie publicate sau ma rog........iar de aveti vreo propunere lasati un comentariu si va raspund.

Acesetea fiind spus "Bun Venit in BLOGOSFERA" si va astept pe toti cu pareri comentarii propuneri, orice ne-ar interesa pe noi ex-calabrieni.

Bafta tuturor!

Dragi ex-elevi.

După cum știți, pe data de 27 decembrie s-a ținut la Roman întâlnirea anuală a foştilor elevi din Răcăciuni. Din păcate numărul nu a fost aşa de mare, au fost aproximativ 30; s-a simțit lipsa celor care nu au fost, știm că mulţi sunt în străinătate, dar sunt şi unii care au fost în ţară şi nu au participat. Ne-a înbucurat faptul că unii din cei plecaţi în străinătate au dat un telefon sau au trimis un mesaj. 
Pentru tine care nu ai putut să fii prezent, ne-am gândit să iţi comunicam ceea ce s-a discutat, concluziile şi propunerile la care au ajuns colegii tăi prin discuţiile făcute. Părintele Manuel a deschis dialogul cu un îndemn de a nu uita experienţa trăita în comunitate, prin plecarea ta nu s-a închis uşa casei, dimpotrivă ea este mereu deschisă; este bine să simți totdeauna că Opera este şi casa ta, şi tu faci parte din familia calabriană. De asemenea, cu plecarea să nu închidem de tot posibilitatea de urma un drum vocaţional, acesta a fost odata motivul pentru care am intrat în comunitate, poate că unii în timp se mai pot răzgândi, şi ar dori să se întoarcă, uşa le este oricând deschisă. 
Dorind să organizăm cât mai bine, am supus votului alegerea unui preşedinte, a unui secretar şi a unui casier. astfel pentru prima funcţie a ieşit Marius Enăşoae, pentru a doua Marian Toma, iar a treia a fost ocupată de Petrică Bogdănel. 
S-a vorbit mult despre importanța timpului trăit în comunitatea din Răcăciuni, şi cât a ajutat acesta în formarea personală a fiecăruia, chiar dacă nu s-a urmat un drum vocaţional, dar a fost o experienţa ce a rămas ca temelie a vieţii.
Se simte nevoia de a păstra o legătură cu comunitatea, atât cu persoanele care ne-au format în acei ani, dar şi cu colegii. S-au propus alte întâlniri trimestriale pentru cine este interesat şi are posibilitate să fie prezent. Pentru o legătura continuă, între noi, s-a propus ca şi mijloc de colaborare folosirea internetului, cu e-mailuri, organizarea unui grup Yahoo, şi a folosirea Messenger-ului. 
Altă propunerea a fost ca ex-elevii să colaboreze mai mult cu Opera, prin voluntariat, prin organizarea unei activități în perioada vacanțelor. Poţi fi animator la grefuri, sau alte activități cu copii în centru de zi, sau să fii animatori la un campus la Pralea, în timpul verii.
Eu, Marius în calitate de preşedinte (pare un nume destul de responsabil, şi nu e meritul meu ca am aceasta poziţie, ci al colegilor care m-au ales), apelez la bunăvoinţa ficăruia, şi rog ca fiecare să contribuie în funcţie de potenţe, timp şi posibilităţi, la activităţile ce le propunem, pentru că interesul acestora este să ne aducă nouă un plus în experienţele vieţii, şi pot rupe din monotonia ce ne prost-dispune şi ne face să credem că realiăm aceleaşi lucruri simple zi de zi. Presupun că vă este dor de anii din trecut petrcuţi împreună, ani ce nu pot fi uitaţi şi redobândiţi, am avut parte de nenumarate momente împreună, am împărţit atât bucuriile, cât şi tristeţile, am fost un grup unit, o familie care încerca să urmeze princiipiile Sfântului Ioan Calabria; nu am vrea ca prin “despartire”, să rupem toate relaţiile, toate legaturile, ci sa retraim măcar într-o anumita măsură momente care faceau odata parte din viaţa noastră, iar acestea pot fi posibile prin întalnirile ce le vom programa. Nu cerem decât câteva ore pe care nu cred că le vei regreta. 
Speram ca aceste propuneri să nu rămână numai pe hârtie, ci să le putem realiza după posibilitatea fiecăruia. Te vom informa când se va organiza ceva.
   
Pr. Manuel Oliveira, în colaborare cu Enăşoae Marius

Bun venit!

Salutare tuturor, ista pare a fii un blog pentru elevii callabrien si in special pentru ex elevii calabrieni. salutare tuturor